Vă rog, fără egal între concediu cu copii şi concediul tău

concediu fara copii

Dar vă rog, insist și nu mă voi opri până nu obțin adevărul gol goluț de pe vârful buzelor voastre părintești:

Recunoașteți că oricât de minunat ar fi concediul alături de copii, acesta nu se compară cu cel fără copii.

Adică, serios acum, concediul tău și doar al tău ar trebui să fie acela în care consumi un roze fin de damă din sticla aflata in frapiera, ci nu frappe pentru a te păcăli că ești în concediu, când de fapt tu speri să treacă oboseala. În adevăratul concediu te urnești spre cameră, undeva după miezul nopții, în fiecare seară, fără excepție. Până la urmă noaptea este cu adevărat făurită pentru a nu fi pierdută … prin somn. Diferența între acum şi atunci când i-au dat dinţii juniorului, va fi că vârsta minimă de la masa ta este peste cea de majorat. În sfârșit poți să glumești iar auditoriul chiar se prinde de glumele tale.

Partea cea mai tare este că dacă unul dintre prieteni se supără și face o criză … nu-i treaba ta! Nu trebuie să îl linișteșți tu! Îți dai seama?

Să mai spun ceva despre dimineți și diferența colosală între cu și fără copii? Bine. N-o mai fac.

Bonus: vei avea cameră separată cu celălat adult de sex opus!

Îți vine să crezi???

Este unul din momentele acelea aproape unice din an în care te poți afla în aceeași cameră cu celălalt adult din cuplu. Singură! Doar cu el! O noapte întreagă!

Știu, poate părea chiar înfricoșător la început. Dar până dimineață sunt destul de sigură că îți vei schimba părerea și vei mai dori să prelungești sejurul.

În final vă las un gând asupra căruia sper să meditați profund:

Diferența majoră între concediu cu copii și cel fără copii

Concediul cu copii, oricât de concediu ar fi, nu s-ar mai numi „cu copii” dacă nu ar exista măcar o dată pe zi cuvântul program în rutina conversațională.

Poate decalezi orele de somn, poate sari peste masa de fruct, poate sari și peste ora de somn de la prânz, dar nu vei rezistă 7 zile împlinite dacă o ții așa până la finalul sejurului. Dacă reușești, înseamnă că juniorul este mărișor sau i-ai dat ceva din frappeul tău.

La polul opus, într-un concediu cu adulți, aka părinți care au tras lozul cel mare, poate apărea cuvântul program în conversație, doar din obișnuința rutinei. Dialogul ar fi cam așa:

Ce program avem azi? Oh. Iartă-am. Am zis ceva … dar am uitat deja.

În final, nu uitați, aprindeți o lumânare pentru bunicii, unchii sau prietenii care v-au înlocuit pentru aceste ore legate și promiteți-vă că veți fi cei mai buni bunici din lume. Veți primi nepoții cu brațele deschise la fel de des precum vă doriți voi astăzi, la anii tinereții.

Avertizment:

Articolul se adresează mai puțin femeilor care se află în concediu de creștere copil. Acestea înțeleg cel mai bine diferența.

Pentru cei dintre dumneavoastră care citiți aceste rânduri și nu înțelegeți exact la ce mă refer, vă rog să rețineți doar atât:

Chiar dacă se cheamă concediu de creștere copil, nu se compară cu un sejur de lux de un an. Nu degeaba, mama este ȘI PLĂTITĂ. De ce credeți că se întâmplă lucrul acesta? Pe tine te plătește cineva ca să stai în concediu? Aha

Vă urez concediu / concedii plăcute.

Sursa poza

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *