Există fericire după divorț? Da! Nu! Poate.

Textul aparține unei cititoare. Ea vorbește cu deschidere despre gânduri și frământări după divorț, când în ecuația căsniciei apar și copiii. 

Țin cu ambele mâini, cu încrâncenare, de marginile fotografiei de la nunta noastră de acum două decenii. Aș mototoli-o, i-aș da foc, i-aș desena lui o mustață din aceea mică și dark, așa ca mintea lui; și două coarne…

Of, stai, coarnele sunt pentru mine că eu am fost cea încornorată.

La naiba cu fanteziile astea mediocre! Pot mai bine de atât! Sunt mai bună de atât!

În plus, când va crește băiatul nostru vreau să știe că s-a născut din iubire. Și fotografia asta este dovada faptului că a fost dorit, așteptat, crescut cu iubire. Că există și trădători, îl va învăța viața oricum; nu e nevoie să îi spun eu asta.
Că tot vorbim de fantezii mediocre, despre ex-șii din viețile noastre, știți dorințele acelea cu “să îi cadă un avion în cap, călca-l-ar trenul etc”?

Ei bine, spune maică-mea că nu e creștinește. De fapt, nu despre asta e vorba. E vorba că îți dorești ca altcineva să îți rezolve problema. Adică nu îți asumi pe deplin responsabilitatea.

Destul de clar?

Dacă da, atunci lucrurile stau cam așa:

Cea mai bună abordare a problemei complexe, viața după divorț, este spargerea acesteia în unele mai simple

Dacă în acest moment îți trece prin cap că tu nu ai o problemă, atunci tot ce ai de făcut este:

Back to Menu/ Read again/ Welcome back to real life.

Continuăm?

Poți începe cu:

1.  Acceptarea. Da, el a plecat de acasă cu alta pentru că și-a dorit dintotdeauna să vadă Europa și tu îl țineai cam ocupat cu copilul, cumpărăturile, facturi, jobul și pasiunile tale, care cer timp și deseori și din timpul lui! Din timpul lui cu “ea”, vreau să spun.
2. Nu, nu e vina ta! Poate să-și ia vina înapoi! Ție nu îți trebuie! Nu e/era de datoria ta să îi spui cum să fie sau cum să gândească la vârsta adultă. Că doar nu erai mama lui, nu?!
3. Asta cu castrarea psihologică a bărbatului nu ține și jur că am întrebat bărbați asumați și deștepți și au fost de acord că își doresc lângă ei femei independente, asertive, sănătoase moral și nu numai. Și fericite. Așa scriu și câțiva dintre terapeuții, antrenorii de fericire la care sunt abonată prin email și probabil și cercetătorii britanici :)).

Dacă nu mă crezi, lucrează cu tine, pune-te pe picioare și redevin-o cele de mai sus

Apoi construiește mai mult.

Abia apoi vei vedea că atragi în viața ta oameni asumați și deștepți. Numai că dacă ești deja la nivelul acesta din Meniu, atunci nu mai ai nevoie de validarea nimănui, nu-i așa? :))

4. Nu, nu a ales-o pe ea pentru că ea îl validează ca bărbat și nici pentru că ea nu se descurcă fără el. Și nici pentru că tu te-ai schimbat, după cum spune el, într-un bărbat care ține casa, plătește facturile, crește copiii și are succes profesional și ai uitat să fii feminină. E doar invidia și concurența din mintea lui. Îi poți reaminti că poate concura oricând cu bărbații din generația lui!
   5. Încă mă gândesc dacă să îi trimit fostei soacre în dar, prin curier, o mătură. Nu, nu să decoleze spre alte dimensiuni, ci să-și facă ordine în propria-i viață.

Cum de ce? I-a spus fiului nostru că surioara abia născută nu este sora lui bună pentru că nu e concepută cu tatăl lui.

Dar știți ce? Mi-am cheltuit energia investind într-o frumoasă poveste despre cum el și surioara lui au locuit în aceeași burtică. Nouă luni fiecare. A meritat! Și i-am mai spus că tot ce îmi doresc pentru el este sa fie fericit!

6. Când puteți fi sigure de fericirea copiilor ai căror părinți se reclădesc după divorț?

Nu am încă un nivel în Menu pentru întrebarea asta, dar jur că l-am auzit pe copilul cel mare cântând în baie, iar surioara lui îmi gângurea în brațe.

Or fi acestea semne că există fericire și după divorț?

Poate vrei să citești și: Mama nebună de Gremlin

Sursa poza

Sursa poza