Voi, cele care cititi aceste randuri, sunteti femei care stiti sa radeti. Serios. Va provoc sa ma uitati la hohotele de ras  din viata voastra, la like-urile pe care le oferiti si la textele pe care le cititi.

Pai cum altfel sa rezisti la cate se petrec intr-o simpla zi alaturi de Cel Mai Iubit Dintre Pamantenii Universului Tau, daca nu lasi hohotele de ras sa scoata lacrimi – de fericire, de suparare, dar cine mai tine scorul?

Cand am scris primele posturi pe blog, imi aduc aminte si acum, o facusem cu lacrimi in ochi. Acestea nu erau de prea mare bucurie, ci de la frustrari acumulate, nerostite si inca necicatrizate.

Eu, o mama obisnuita, citita insuficient, scolita pe alocuri, cu minusuri puternice pe partea de parenting – sper ca nu de asta cititi MameNebune – dovada fiind micile “esecuri” in ale educatiei celor 2 pui mici si iubiti, ma simteam la miliarde de mile distanta fata de Zeitele care obtineau cele mai bune rezultate pe juniorii lor.

Atunci ma gandeam intr-una la cum sa fiu mai buna pentru ei, ei fiind niste minunatii.

Mame pamantene

Am cedat lupta aceea si am inceput, cu adevarat, sa-mi traiesc viata, CU MINE in centru.

Am blog de mama putin mai pamanteana. Si cum stiti deja cu totii, pamantenii nu mai sunt in Rai, caci au pacatuit si au fost alungati din locul unde era totul perfect. Cu alte cuvinte, aici e loc de imperfectiune si de perfectibilitate, prin incercari presarate cu esecuri si, de asemenea, cu victorii.

Aici, pe Pamantul cel roditor, am inceput si noi sa ne savarsim osanda cea grea, cu gandul la ceva mai bun – intotdeauna, ceva mai bun.

Dar cum sa supravietuiesti doar cu gandul la ziua de maine? 

Cu hohotele de ras!

Pai cred ca cine stie sa rada zdravan are un avantaj strategic major. Iar noi, romanii, slava Cerului, il avem din belsug, cultivat in fiecare farama din coloana noastra vertebrala.

Dragi doamne, mandre mame izgonite de pe taramul perfectiunii, vad ca rezonati pe alocuri cu umorul. Lucrul acesta ma incanta maximum. Caci cum altfel sa supravietuiesti cand nici somnul nu mai e ce a fost odata, alesul Dragnea ne construieste o noua tara, iar copilul face tantrum pana si in vacanta ?

Eu cred ca rasul zi de zi este cea mai frumoasa mostenire pe care am preluat-o si pe care o putem oferi mai departe mezinilor.

Vai si cat de castigati ar fi ei mititeii cand vor ajunge sa vada viata cu optimism. Speranta

Deci zambetul implantat in fiecare muschi al fetei, al mainilor, al picioruselor, al inimii si al mintii este un avut despre care noi, mamele romance, cunoastem toata teoria dar si practica.

De aici poate ar fi frumos sa ii invatam pe mezini alte 2 lucruri:

• respectul fata de semeni;
• avantajul de a face lucrurile frumoase, cu EMPATIE fata de vecin, lucruri in care sa creada.

Sa le construim frumos, romaneste, taramul pe care sa speram ca il vor iubi si il vor respecta.

Fara presiune. 

Cred ca de asta ne-au ales ca si parinti.