Prindem aripi impreuna? Primul alaptat in public
Articol care face parte din seria – Mamici pe Tocuri, Alapteaza Oriunde Oricand
In urma cu 2 articole povesteam despre primul alaptat cu primul meu copil – creata cea dulce, care acum are 5,3 ani. Experienta mea a fost de departe una plina de peripetii, ingradita de tipare medicale si sociale, care nu m-au ajutat. Din contra. Prindem aripi impreuna? (primul alaptat)
Primul alaptat in public, iarasi, este o experienta pe care cred ca merita sa o relatez in cadrul acestui grup de articole care fac parte dintr-o campanie foarte frumoasa: Alapteaza Oriunde Oricand are nevoie strumful, pe care am initiat-o alaturi de Ada Chindea, LaCeaiCuMamici.
Trecusem deja de primele hopuri. Copila perfecta care se obisnuise cu lumea putin nebuna in care aparuse, isi ceruse drepturile si castigase: mama pe care singura o alesese – O ALAPTA, chiar si cand nu vroia.
Acum ca noua mama se mai linistise, iata ca tatal copilului vru si el sa vada o atmosfera mai relaxata in sanul familiei. Prin urmare venea cu propuneri indecente, adica indraznete. Toti neuronii mei trecusera prin scurtcircuit abrupt, iar acum urma altul.
Alapteaza Oriunde Oricand, Mamici pe Tocuri
El: hai sa iesim si noi in oras.
PANICA. Adica unde? Cu cine lasam copilul? Adica stai, il luam cu noi! Dar cum il alaptez? Staaai! Nu pot sa beau vin! De ce sa mai ies?! Nu mai bine asteptam noi pana pe la un an, poate un an jumate si iesim apoi? Dar stai din nou! Daca intre timp raman iarasi insarcinata (cum de altfel s-a si intamplat)? Atunci o sa asteptam vreo 3 ani (adica 5, dar eu inca nu stiam asta).
Cred ca stiti cu toatele furtuna de ganduri care te inunda uneori, aceea fara virgula, logica si bun simt.
Viitoarea creata avea deja spre 3 luni. Da. Suficient. Dupa lungi dezbateri, am ales un restaurant select, in care nu intrasem in viata mea si-n care nu credeam, pe vremea aceea, ca voi intra prea curand. Restaurantul era unul foarte bun, cu personal si practic servicii impecabile, aproape de un parc, just in case, cu locuri de parcare exact la botul portii. De ce ma interesa atat de tare unde parcam masina? Foarte simplu – in cazul in care copilul decidea ca ii este foame, eu urma sa ma duc cu el in parcare, in masina, sa il alaptez. Era pentru prima oara cand constientizam ca puteam SA MA DEZBRAC FRATILOR, in fata altor oameni!! IMBRACATI! Adica daca erau si barbati pe acolo?! Pana si femeile puteau fi pudibonde si puteau privi urat gestul meu de dezmierd adresat pruncului proaspat nascut.
Mi-am facut o sumedenie de scenarii. Jur. Dupa episodul ala, cred ca as fi foarte priceputa pe post de regizor in filmul Misiune Imposibila. Omul meu se minuna la cata imaginatie crescuse din mine in cateva luni, si ne cunosteam din liceu. Dar a fost foarte rezervat si mi-a raspuns in mod practic la toate intrebarile. In final, ma pregatisem cu imbracaminte speciala pentru alaptat, dar nu eram sigura ca voi purcede in directia aceea. Tot mai frumos era in parcare in masina mea.
Iar acum sa trecem la fapte.
Deci m-a convins ca Restaurantul X e locul potrivit pentru o seara linistita in doi, adica in trei.
Alapteaza Oriunde Oricand, Mamici pe Tocuri
Ne-am asezat la o masa pe terasa, chiar daca era un frig crancen. Ma gandeam ca cine poate sta pe frigul ala afara?! Asa pot si eu sa imi fac curaj sa alaptez linistita. De un chelner o sa reunsesc sa ma feresc. Uite ca sortii nu au tinut cu mine. Pe terasa era o gramada de lume. Na ca asta nu era in calculele mele. Deja eram stresata. Urmaream atenta pasii de la masa unde ne asezaseram pana la usa si pana la masina. In acest select restaurant, in care nu-mi aduc aminte nici macar ce am mancat, oricate eforturi as face, ma simteam ca-n jungla. Jungla era construita de fapt doar in mintea mea. Lumea din jur nici nu se sinchisea de mine si de copilul meu din carucior.
Iata ca una dintre lectiile cele mai valoroase din viata de mamica de pana atunci, abia urma sa-mi fie data. La o masa putin mai indepartata de noi, era asezat un frumos cuplu: ea o blonda superba, aranjata dupa ultima moda din cap pana in picioare, cu o tableta in mana (fara judecati!). El – un barbat cu un telefon in mana. Nu-mi aduc aminte mare lucru despre el. Atentia mea era pironita asupra superbei blonde care avea in stanga un carucior pe care il botezasem eu, dupa model – nava spatiala. Pana atunci nu vazusem un carucior atat de futurist. Si ma uitam eu cu atentie maxima la ea, si o observam cat de aranjata era si cat de natural se imbinase cu flora si societatea din jur. Iar io. Praf! Baie si un creion negru la ochi. Unghii? Par? Imbracaminte? Bine ca erau. Atat parul cat si unghiile, ma gandeam io, tocmai bine aveau si ele timp sa se regenereze cat urma sa nu le mai bag in seama cu oja, spuma sau fixativ. Superba blonda era de alta parere.
La un moment dat, soc si groaza. Nava spatiala incepe sa se miste. Opa. Deja facusem ochii mari. Ia sa vedem noi ce se va intampla in acest cuplu zguduit de odorul mult iubit. Curiozitatea mea era maxima. Ma uitam cu mare nerusinare. Mami isi ia frumos copilul din carucior si il “ataseaza” in dreptul pieptului. Discretie maxima. Problema era ca discretia era atat de mare incat incepusem sa intru la banuieli. Ce face ea acolo? Ma indrept catre jumatatea mea:
Eu: uita-te te rog la blonda si spune-mi ce face? Copilul nu mai plange! Ce ii face???
El: probabil il alapteaza.
Eu, socata dupa care suspicioasa: Dar nu se vede nimic. E imposibil! Uita-te din nou. Cu atentie de data asta!!!
El: iubita mea, alapteaza.
Eu: Pe cine???? Nu se vede nimic. Mai uita-te o data. Vezi ceva?
El: NU.
Tineti cont ca era frig rau afara, prin urmare toata lumea era cu parpalacul gros. La un moment dat, chelnerul se duce si el “cu treaba” la masa respectiva. Eu eram deja alba la fata, probabil empatizand cu sarmana mama aranjata si mult mai deschisa la minte decat mine. Evident. Inca nu-mi iesisem din soc, cand ce sa vezi: caruciorul nostru incepe si el sa se zdruncine de nerabdare.
Aoleu, adica toate scenariile mele de James Bond s-au dus pe apa sambetei? Pai ce fac acum? ALAPTEZ IN RESTAURANT? … Maica Precista, uite ca ma gandesc si la asta!
Alapteaza Oriunde Oricand, Mamici pe Tocuri
Doar gandul ca o parte din pielea sanului ar putea fi expusa, ma facea sa rosesc pana in varful nasului si globilor oculari. Si ca sa fie treaba treaba, iata ca in spatele nostru se hotaraste sa apara lotul national si international, masculin, la un loc, la sah sau carling. Sau poate erau doar niste insi, saracii, iesiti de la serviciu care venisera si ei sa sarbatoreasca ceva lipsit de insemnatate pentru mine. Ce era insa plin pana la refuz de insemnatate pentru mine, era faptul ca un grup de barbati se asezasera fix la masa din spatele meu. Fuck! Ma uit la barbat, ma uit la copil. Copilul plangea, barbatul ma indemna sa procedez si eu ca superba blonda care intre timp plecase. “Bine, dar ea nu a avut lotul national masculin in spate, pentru sustinere!” Imi fac curaj de unde nu aveam si mufez si eu copilul agitat la san. In momentul ala, tot grupul de barbati se hotaraste sa schimbe masa. Dintr-o data, cred ca si laptele meu ajunsese la punctul de fierbere si incepuse sa se evapore de la cat imi crescuse tensiunea. Atunci s-a produs un soc si mai mare: un chelner s-a interpus fix intre cele doua mese si a indrumat cu o eleganta maxima grupul de barbati, catre o alta masa ceva mai indepartata de noi. Tensiunea mea incepuse sa scada. Adrenalina se potolise. Restaurantul trecuse testul. Jos palaria.
O facusem si p’asta. Alaptasem in public pentru prima oara.
Sentimentul de nuditate, de expunere in fata unor straini care ar putea simti repulsie, s-a transformat usor’usor in ce ar fi trebuit sa fie de la bun inceput – conexiunea cu copilul.
Deci primul alaptat in public, pentru mine, a fost unul cu multe suisuri si coborasuri emotionale, plus 2 kilograme mai putin. Ieeee. Dar eu sunt de fel, destul de exploziva. Cu toate acestea, sunt sigura ca pentru multe mame, exista o sumedenie de retineri cand vine vorba despre alaptatul in public pentru prima oara.
Multumesc
#MamiciPeTocuri
Sursa poze:
https://ro.pinterest.com/pin/1266706123275401/
https://ro.pinterest.com/pin/1266706126202808/
https://ro.pinterest.com/pin/313774299014913145/
https://ro.pinterest.com/pin/524387950336707190/
La prima sarcină am avut multe peripeţii. Privind azi, observ că de fapt prima sarcină trebuia să fie resimţită într-o manieră mult mai NATURALǍ.
Alăptează ORIUNDE ORICÂND, este o campanie socială care susţine mesajul principal din cadrul Săptămânii Mondiale a Alăptării, care se va desfăşura în perioada 1-7 August. Scopul central este creşterea notorietăţii pozitive a alăptării, sprijinirea mamelor aflate la început de drum şi mai ales evidenţierea frumuseţii, atât a alăptării cât şi a mamelor care alăptează.