Afisele publicitare fac reclama la produs sau la silueta ireala a mamei?

In urma cu ceva ani, cand eram tanara, frumoasa si desteapta, adica toate la un loc, priveam afisele publicitare in care erau doamne tinere, frumoase, si destepte – asa pareau – impingand cate un carucior ultra modern.

Imaginea parea desprinsa dintr-un vis. Gandul ma purta peste ceva ani, intr-una din cele mai minunate roluri – mama si sotie fericita si implinita (profesional, da?).

Evident, in multe cazuri, langa superba mama, imbracata in haine turnate pe formele subtiri (!@#$%^&), se afla si un barbat desprins de prin revistele de moda sau filme cu James Bond.

Si inca se mai fac astfel de reclame

Serios?

In conditiile in care, in viata normala a unei femei care abia a nascut, nici macar pijamalele nu ii mai vin, inca exista afise publicitare in care „proaspata mame”, aka fotomodelul, poate concura cu cea mai buna varianta a ei de pana atunci?

Probabil ca targetul este format din tinerele care inca nici nu si-au format familia, asa cum eram si eu odata si priveam cu nesat rodul imaginatiei mele.

Cam 10 kg in plus dupa fiecare nastere in parte

Ca sa nu existe vreo suspiciune: de obicei, aceste reclame folosesc carucioare cu landou. Asadar, varsta copilului este probabil pana in 3 luni.

Cand copiii mei aveau 3 luni, eu inca purtam pantaloni de gravida. Orice invitatie la vreun eveniment, fie nunta sau botez, era o adevarata aventura. Nimic nu-mi venea pe noua mea forma … rotunda.

In primele cateva luni de mamicie, ma simteam un micut hipopotam, iar mic este un diminutiv prea bland ales.

Au trecut ceva ani de la ultima nastere, dar voi tine minte mereu faptul ca cele peste 10 kg „castigate” dupa nastere, nu s-au desprins prea usor de pe oasele mele. Prin urmare, imbracamintea era aleasa cu un singur scop: sa ascunda cat mai bine TOT.

Alt caz real si pamantean

Prietena mea cea mai buna abia a nascut acum 2 luni si e inca plinuta. Sotul care o adora a linistit-o. Tot auzind-o lamentandu-se de rotunjimile evidente si avand deja experienta, ei aflandu-se la cel de al doilea copil, i-a spus:

  • Stai linistita, iubita mea, la primul copil erai mai grasana.

Surprinzator, a functionat. Ea s-a linistit.

Concluzia:

In lumea reala, sarcina lasa urme vizibile pe formele mai putin flatante ale femeii, in primele luni dupa nastere.

Alo, responsabilii cu OK-ul final, mai photoshop-ati putin mamicile perfecte. Cu barbatii din aceste afisele publictare nu avem nimic. Barbatii aceia superbi, langa mama care abia a nascut, cred ca mai cresc putin moralul afisului dar si cota de piata.

Tot cu aceasta ocazie, vreau sa va felicit pentru ca ati renuntat la imaginea gospodinei, Tanta sau Maria, a carei singura preocupare era detergentul de vase si invariabil de rufe.

Felicitari si pentru adaptarea modelului familiei moderne, in care mama isi alege sotul dupa probe, iar homeschooling-ul e ceva obisnuit. Daca nu stii reclama la Savana, trebuie sa o vezi.

Hai ca se poate.

Sursa foto

Share
/0 Comentarii/de

Un TV si 2 tabere: CAMPIONATUL Mondial de Fotbal si DESENELE Animate

Iubitorul tata a pus stapanire pe TV. Pana mai saptamana trecuta, acesta era in casa pe post de bibelou sau pentru cateva desene animate, atent selectionate.

Acum, cei 2 mezini – superbul blondin de 4.6 ani si balerina cea fina de 6.1 ani – nu pricep cum de adultul responsabil, care pana mai ieri le asculta doleantele cu maxim interes, nu mai reactioneaza la scurtul lor discurs tanguitor.

Mai mult, la ora fixa, acesta se instaleaza in fata TV -ului, inarmat, ca de altfel tot romanul, obligatoriu cu bere si uneori cu seminte.

Pana acum, mami si tati se uitau doar toamna la Vocea Romaniei si la vreun post de stiri cand erau anuntate „petrecerile spontane” in Piata Victoriei. De fiecare data insa, le explicam importanta programului, iar ei pricepeau de ce ne uitam la ecranul care de obicei prindea doar desene animate.

Acum nah, de ce e important fotbalul?

Dar mai ales, de ce se comporta tati atat de ciudat?

Pe mine, recunosc, subiectul ma depaseste. Eu nu pot decat sa ma amuz. N-am inteles vreodata placerea vizionarii a unei alergaturi dupa o biata minge. Cu atat mai mult, nu am inteles despre ce strategie se tot vorbeste. Chiar construieste cineva strategii aici? Imi cer scuze in fata fanilor profesionisti. Sunt doar o biata dama care a incercat sa inteleaga frumusetea „sportului rege”, credeti-ma pe cuvant, dar in zadar.

Conform umilei mele observatii, pe care mi-o permit doar pentru ca semintele sarate m-au prins uneori si cate 30 de minute fara intrerupere, Zidan este printre putinii fotbalisti care nu foloseste strategia faultului impotriva adversarului. In rest, in fotbal, risti sa primesti o bataie buna, oprita doar de un sarman fluier, venit de la arbitru.

So where is the fun in that?

TV soccer

Dilema mea

Nu mai bine era daca jocul implica un teren mult mai mic, ceva mai putini barbati si vreo 4 mingi? Cred ca meciul s-ar termina mult mai repede, chiar am ramane cu ceva beri in frigider, iar scorul diferit fata de cel mega-obisnuit de 1-0 sau 0-1.

Nici jumatatea mea nu a fost in stare sa explice mestesugul din spatele sportului rege, cel putin nu pe intelesul lor.

Asa ca de cateva zile stau si rad de lupta care se da pe un ecran mare. Aceasta lupta nu ar avea loc daca TV -ul ar fi inchis. Dar pentru ca ei stiu ca aici se prind in special desenele lor, sunt stupefiati.

Caci unde dragoste nu e, nimic nu e! 🙂

 

Sursa poza

Sursa poza

Share
/0 Comentarii/de

Zeitele cu zeite, iar mamele pamantene cu hohotele de ras

Voi, cele care cititi aceste randuri, sunteti femei care stiti sa radeti. Serios. Va provoc sa ma uitati la hohotele de ras  din viata voastra, la like-urile pe care le oferiti si la textele pe care le cititi.

Pai cum altfel sa rezisti la cate se petrec intr-o simpla zi alaturi de Cel Mai Iubit Dintre Pamantenii Universului Tau, daca nu lasi hohotele de ras sa scoata lacrimi – de fericire, de suparare, dar cine mai tine scorul?

Cand am scris primele posturi pe blog, imi aduc aminte si acum, o facusem cu lacrimi in ochi. Acestea nu erau de prea mare bucurie, ci de la frustrari acumulate, nerostite si inca necicatrizate.

Eu, o mama obisnuita, citita insuficient, scolita pe alocuri, cu minusuri puternice pe partea de parenting – sper ca nu de asta cititi MameNebune – dovada fiind micile “esecuri” in ale educatiei celor 2 pui mici si iubiti, ma simteam la miliarde de mile distanta fata de Zeitele care obtineau cele mai bune rezultate pe juniorii lor.

Atunci ma gandeam intr-una la cum sa fiu mai buna pentru ei, ei fiind niste minunatii.

Mame pamantene

Am cedat lupta aceea si am inceput, cu adevarat, sa-mi traiesc viata, CU MINE in centru.

Am blog de mama putin mai pamanteana. Si cum stiti deja cu totii, pamantenii nu mai sunt in Rai, caci au pacatuit si au fost alungati din locul unde era totul perfect. Cu alte cuvinte, aici e loc de imperfectiune si de perfectibilitate, prin incercari presarate cu esecuri si, de asemenea, cu victorii.

Aici, pe Pamantul cel roditor, am inceput si noi sa ne savarsim osanda cea grea, cu gandul la ceva mai bun – intotdeauna, ceva mai bun.

Dar cum sa supravietuiesti doar cu gandul la ziua de maine? 

Cu hohotele de ras!

Pai cred ca cine stie sa rada zdravan are un avantaj strategic major. Iar noi, romanii, slava Cerului, il avem din belsug, cultivat in fiecare farama din coloana noastra vertebrala.

Dragi doamne, mandre mame izgonite de pe taramul perfectiunii, vad ca rezonati pe alocuri cu umorul. Lucrul acesta ma incanta maximum. Caci cum altfel sa supravietuiesti cand nici somnul nu mai e ce a fost odata, alesul Dragnea ne construieste o noua tara, iar copilul face tantrum pana si in vacanta ?

Eu cred ca rasul zi de zi este cea mai frumoasa mostenire pe care am preluat-o si pe care o putem oferi mai departe mezinilor.

Vai si cat de castigati ar fi ei mititeii cand vor ajunge sa vada viata cu optimism. Speranta

Deci zambetul implantat in fiecare muschi al fetei, al mainilor, al picioruselor, al inimii si al mintii este un avut despre care noi, mamele romance, cunoastem toata teoria dar si practica.

De aici poate ar fi frumos sa ii invatam pe mezini alte 2 lucruri:

  • respectul fata de semeni;
  • avantajul de a face lucrurile frumoase, cu EMPATIE fata de vecin, lucruri in care sa creada.

Sa le construim frumos, romaneste, taramul pe care sa speram ca il vor iubi si il vor respecta.

Fara presiune. 

Cred ca de asta ne-au ales ca si parinti.

Share
/0 Comentarii/de

O mama: Aha! Deci sms-ul catre doctor a ajuns la sot. Asta explica multe!

Prin definitie, o mama, si in special una care abia a pasit pe taramul maternitatii, nu va gandi niciodata un singur gand odata. Sa ne intelegem. Nu este de vina ziua cu ale ei vesnice 24 de ore. Nici pe departe.

De vina sunt cele 495.658 de lucruri pe care o mama doreste a fi gata acum 5 minute

Astfel, in timp ce se gandeste la mucii copilului, analizeaza si ce ii va da sa manance la pranz, dat fiind starea acestuia, de unde sa cumpere morcovii, la ce doctor sa se duca mai intai, pe cine sa sune pentru a se sfatui la ce doctor sa se duca intai. Toate odata.

Datorita acestui fenomen, o mama cu un sugar va fi rareori aranjata atunci cand iese cu copilul afara – a se intelege, macar, pieptanata si spalata pe dinti. Oare nu i s-a intamplat nimanui sa iasa din casa in pijama!? Pfff. Incepatoare.

Eu personal am o gramada de exemple graitoare in acest sens

Cea mai infricosatoare experienta, a fost momentul in care m-am trezit in fata superbului baietoi, care avea atunci cam 1.6 ani, cu o papusa, o telecomanda, o bucata de hartie igienica si un cutit.

Intentia fusese simpla: sa ma joc cu fetita, primul nascut.

Doar ca in timp ce ne jucam mi-a cerut sa pun muzica, iar apoi, eu mi-am adus aminte ca e ora de fruct (deci cutitul). In imediata milisecunda, marele blond a inceput sa planga pentru un lucru absolut insignifiant si a trebuit sa fug la el. Oricat de mult incerc sa imi amintesc, amnezia a castigat. Nu stiu care era treaba cu hartia igienica. Trecem peste.

Vestea buna: mama se va comporta perfect in cazul unui cutremur

Ea va ajunge prima jos, la baza scarii, cu toti copiii alaturi, cu toate bagajele facute in cazul in care e nevoie sa doarma afara de frica vreunei replici seismice. Daca nu ma credeti, va rog sa verificati si usa de la intrarea apartamentului ei. Aceasta va fi incuiata.

De ce credeti ca Siri e femeie si nu barbat? A intrebat-o cineva daca are copii? Veti fi surprinsi. Doar o femeie poate trece cu asa usurinta de la un subiect important la altul.

Asa ca, dragi domni pedagogi – dupa cum scriam cu un articol in urma: Barbatii cu barbatii, iar femeile … cu copiii si cu grijile lor – cu toate ca apreciem iubirea pe care ne-o oferiti, ne macina observatiile ca:

  • Cum ai putut sa uiti apa copilului?
  • Cum, nu i-ai luat bluza de schimb?
  • Cum, am plecat in concediu si tu ai uitat sa iei fix paracetamol?

Dati-mi voie sa va explic, cu delicatete

In cazul in care nu locuiti izolati in creierii muntilor, veti gasi apa sau paracetamol doar la o simpla rotire a ochilor dumneavoastra delicati si momentan, ursuzi.

In ceea ce priveste bluza de schimb, asta este! Copilul va supravietui. Ei asta fac. Constant. Isi revin imediat.

Despre concediu, va dezvalui din experienta ca, o mama, mai ales aflata la primul concediu cu copilul, se pregateste timp de o saptamana. Nu este chiar rocket science. Asa-i.

Apreciem faptul ca dati o mana de ajutor, prin transportarea celor 327 de bagaje la masina.

Dar va asigur ca, oricat de catranit va simtiti datorita acestei sarcini ingrate, mama priveste din alta perspectiva. De fapt, acesta este motivul pentru care nu stie unde sa caute unghiera pe care o doriti cu ardoare. Oare cunoasteti expresia „acul in carul cu fan”?

Deci nu va mai mirati ca ati primit din greseala un sms care nu va era destinat. Decat sa ii cumparati lecitina, mai bine veniti putin mai repede acasa, chiar astazi, si scoateti copilul la o scurta plimbare de 4 ore. Cearcanele nu-s de la iubire, ci de la nesomn.

A. Si anuntati ca doctorul nu ii va oferi nici un raspuns, caci SMS-ul care trebuia sa ajunga la el, a ajuns, de fapt, pe telefonul domniei voastre.

Da. Mama se gandeste la o mie de lucruri odata.

Share
/0 Comentarii/de

Antreprenoriat, o casa de tinut si mult noroc

2 mame de afaceri, in fapt, 2 mame la inceput de antreprenoriat, tot discuta de aproximativ 2 luni, pentru a stabili un conf-call valoros pentru micul business al fiecareia dintre ele.

In sfarsit astrele se asaza favorabil intr-o zi, iar ora este stabilita. Insa chiar si asa, subiectul nu este batut in cuie. Momentul intalnirii ramane deschis pana in ultima clipa, ca daca apare ceva ce nici cu gandul nu gandesti!

Daca esti mama, intelegi perfect. Daca esti barbat, sunt sigura ca ai gasit deja 3 solutii salvatoare pentru noi, dar care probabil nu vor face nici o diferenta. De aceea sunteti voi barbati, iar noi femei. De aceea noi nastem iar voi … ne iubiti pe noi si pruncii nostri si ai vostri.

Minune!

Iata caci astrele nu se aliniasera degeaba. Mica noastra discutie de antreprenoriat a avut loc chiar ieri. UAU. Ne-am sms-uit pana cu o jumatate de ora inaintea orei stabilite de vreo 4 ori, dar cu folos. Spre deosebire de alte dati, tehnologia m-a ajutat din prima. Eu de obicei atrag tot felul de piedici tehnologice, cum ar fi imposibilitatea de a ma loga la net pe baza de parola, despre care, evident, aflam atunci.

Deci am avut net, calculator, telefon si voce.

Ca 2 femei mature, am profitat cat am putut de timpul pe care l-am primit in dar de la Univers. In orice moment se putea intampla ceva, mai ales ca intr-una dintre case se afla un bebelus de 2 luni care abia adormise. Nu la mine acasa. Dupa cum spuneam si in alte pagini pe aici, m-am oprit definitiv si fara echivoc la acesti 2 mandri copii.

Antreprenoriat sau mancarea de seara?

Insa trebuie sa recunosc faptul ca pe masura ce treceam usor de ora 4, incepeam eu sa ma stresez ca nu voi termina mancarea copiilor la timp.

Dupa cum observati, starea economiei depinde la randul sau si de starea copiilor.

Cifra 13 mi-a purtat in permanenta noroc, iar ieri nu a fost o exceptie. Ne-am incadrat in timp mai ceva ca trenurile japoneze.

La final, amandoua, entuziasmate de eficienta noastra, am exclamat la unison: Super, iar acum hai sa mutam muntii si sa rupem norii! Acum! Da?

Eu: Da. ….acum! Adica maine! Acum trebuie sa fac mancare pentru copii.

Ea: Perfect! Eu trebuie sa ma apuc de curatenie! Dar maine …

Dar promisiunea este promisiune. Azi ne-am apucat sa mutam muntii si tot ce mai putem odata cu dansii: o tura de rufe din masina de spalat direct pe sarma, un raport, un articol, un copil din cada direct in pijamale.

Sa nu uitam insa sa invatam sa mai cerem si ajutorul.

Sursa poza

Share
/4 Comentarii/de

Barbatii cu barbatii iar femeile cu … copiii si cu grijile lor

De cand lumea si Pamantul, barbatii au fost cu ceva procente deloc de ignorat, mai putin atinsi de urletele pruncilor, care abia ce cunosteau gustul asfaltului de la inaltimea unui gard sau aflau pe pielea lor de ce sunt bune protectiile inainte de a urca pe biciclete.

Barbatii rezolva in mare prin “Lasa, tata, ca asa te faci mare!”

Este adevarat ca si noi folosim aceasta expresie binecuvantata

Noi, mamele, am inteles faptul ca panica noastra se transfera print-un canal invizibil, direct catre sufletelul care fuse odata plamadit in noi.

Deci, da, reactia noastra a inceput sa semene cu cea a jumatatii masculine. Cu toate astea, mintea a ramas aceeasi. Pana sa alegem un simplu lucru pentru ei, ne trebuie o analiza care poate concura la complexitate, pe alocuri, cu astrofizica.

As inlocui astrofizica cu fotbalul, pe care eu, personal, nu l-am inteles vreodata. Cu atat mai mult nu inteleg unde-i analiza strategica. Eu vad doar o proba de masculinitate la rezistenta.

Dar daca doriti si daca este mai clar pentru voi, domnilor, putem folosi exemplul strategiei dintr-un meci de fotbal, pentru a intelege complexitatea analizei noastre in oricare decizii cu privire la junior.

Dar voi, dragi barbati, nu stiti asta, adica despre analiza din spate. Nu ati intelege necunoscutele ecuatiei pentru ca nu le-ati vedea, iar noi incercam sa va ferim de SF-urile vietii de femeie. Logica noastra difera de a voastra. E ca la condus. E totul clar, da?

Deci noi suntem cu calculele si lucrurile safe, iar voi sunteti cu ceva mai multa adrenalina si mai multa lejeritate.

Discutia despre copii. Barbatii versus Femeile

Discutam ieri, la gradinita balerinei mele fine, impreuna cu un tatic de mandru baietoi. Amandoi copiii vor incepe in toamna clasa 0 impreuna.

Eu, impreuna cu mama viitorului coleg al mandrei mele, discutam de mult orice posibil amanunt. Sunt multe. Pe scurt, au fost o multime de informatii care au trecut pe langa urechile uneia sau alteia dintre noi si au fost amplu dezbatute si solutionate.

Acum da, pot spune ca ne-am linistit. Dar cunoastem TOATE detaliile pe care in mod normal le-am putea cunoaste PANA ACUM.

(Hmmm. Revin. Voi da un scurt telefon catre cealalta mama sa fiu sigura ca este asa … Poate o mai fi aparut ceva intre timp)

El catre mine, dupa cateva schimburi pertinente de observatii, legat, evident, de inceperea atat de asteptata a inevitabilului: “Dar tu parca esti putin stresata de inceperea scolii, nu?”

Eu, blocata, nestiind ce sa raspund intr-o prima faza. Chiar crezusem ca fusesem echilibrata si stapana pe intreaga situatie. A se intelege faptul ca cele 3 temeri enumerate erau ca si rezolvate: “Nu cred ca mai mult decat sunt in mod obisnuit la schimbari de genul acesta”, zic eu, cu o sinceritate infantila.

Va spun eu: Nu exista mame Zen. Exista mama informata.

P u n c t

Sunt sigura ca exemplele vor curge rapid pe acest subiect.

De aceea ii iubim noi pe ei, iar ei pe noi 🙂

Tot din acelasi motiv ne dorim, uneori, concedii doar alaturi de ei: Concediul cu si fara copii

Sursa poza

Share
/1 Comentariu/de

Vocabular de parinte inainte si dupa copii

Sunt sigura ca va veni vremea in care noi, parintii, ne vom uita oleaca in X cand vom auzi expresiile lor verbale, neintelegand daca se refera la un fel de mancare sau poate la sex. Daca vom rosti si arhaisme ca Facebook si Instagram, presimt ca se va face dintr-o data linistea aceea usor inconfortabila. Acela va fi momentul in care roata se va invarti si vom retrai, probabil, cam tot ce au trait parintii nostri la un moment dat. Acel vocabular ne va da de gol.

Nu ma credeti? Timpul le va lamuri pe toate.

Haideti sa recunoastem: venirea pe lume a unui copil te reinvata sa vorbesti

Caci legea vorbirii se invata nu de la liceul sau facultatea obsolvite si nici de la rebusurile completate, ci mai degraba de la oamenii care se perinda in jurul nostru. Pur si simplu se leaga un vocabular – univers de corzile vocale, in functie de mana cui o strangi alaturi.

Ai observat oare ca toti oamenii au acelas vocabular intr-un anumit anturaj?

Cu alte cuvinte, “cine se aseamana se aduna”. 

Ei bine, noi parintii, cu siguranta avem un vocabular foarte comun, liniar si pe intelesul tuturor. Fara exceptie. E ca intr-o casnicie de cateva veacuri in care nici nu mai este nevoie ca unul sa termine fraza, ca celalalt a si inteles. Asa si cu oricare 2 parinti care se vad pentru prima oara. Femei sau barbati, cu totii inteleg perfect, fara explicatii suplimentare.

„Scuze! Am intarziat pentru ca …” si inainte sa se auda cuvinte ca „voma”, „urticarie”, „caca moale”, se aude deja un „A. Lasa.”.  Exact ca si cum tocmai s-a intamplat nimic. Cu alte cuvinte, bine ca in rest totul este ok.

Copilul, evident, se reface imediat, de zici ca organismul lor e construit de japonezi, ci nu Made in Romania.

Evident ca noi 2, mandri parinti a 2 copii absolut superbi, nu facem nota discordanta. Acum detinem un dialect al acelui vocabular de odinioara. Unde vorbeam in subintelesuri si glume, am inceput nu numai sa rostim perfect gramatical, dar sa oferim si informatii suplimentare, de uneori simt o usoara jena.

Nu-mi spune ca tu vorbesti cu cei apropiati, exact ca si inainte de aparitia copiilor, atentie, cand acestia sunt prin preajma! Iti creste nasuuuuuuul! Uiteeeee!

Feriti-va. Dau “din casa”

Acuma, nah, ma mananca limba sa va povestesc ceva „din casa”. E un moment din acela funny care probabil va intra  in folclorul nostru intim, iar acum are sansa sa se transforme in ceva public. Noroc cu mamele ca’s nebunatice.

In aceasta dimineata, el se pregatea sa plece la peste. Dupa cum scriam cu ceva timp in urma, pasiunea lui este pescuitul. Toate bune si frumoase.

Planul era sa plece de acasa cu toate ustensilele pregatite, gata echipat de bauto-pescuitul-in salbaticie. S-a imbracat verde din cap pana in picioare, cu niste pantaloni army-style, din aceea lejeri. De obicei are o alta tinuta, asa ca noua aparitie l-a asezat din start intr-un alt film. Programatorul meu, caci aceasta ii este meseria – daca unul dintre noi a apucat creatia de o aripa, atunci celalalt sa fie cu analiza; si crede-ma, nimeni nu-l intrece la analiza – a trecut de la tricourile polo obisnuite, combinate cu blugi cuminti, la o vestimentatie usor salbatica. Pffff

Ca o mica paranteza, noi femeile avem la dispozitie mult mai multe metode prin care putem sa ne surprindem placut jumatatea. Oricat ne plangem mereu ca nu avem cu ce ne imbraca, sunt sigura ca intotdeauna vom stii sa asortam acel detaliu, prin care el sa zambeasca placut la atingerea privirii pe un spate de femeie, cum altfel decat superba, trecuta lejer de … .

… ah. Era sa uit! Tineretea generatiei noastre nu are varsta.

Deci, continuam?

Insa de data aceasta, el, jumatatea mea mai buna dar complet mioapa cand cumpara orice obiect de imbracaminte – voi incerca sa revin cu un articol, dar inca nu sunt in stare sa il formulez; sa mai treaca ceva praf peste mainile mele – m-a surprins.

Ma uitam la el cum se misca in noua lui uniforma de pescar. Nici nu stiam ca il prinde verdele. Nici nu stiam ca el stia ca exista si alte culori in afara de alb si albastru. Descoperirea a fost cutremuratoare.

Se foia pe langa mine si copii si isi aseza ultimele ustensile.

Nu prea statea locului asa ca nu reuseam sa vad din ce „material” era noua lui achizitie vestimentara. Dar dupa o mie de ani de relatie, ii cunosc toate punctele forte si, evident, slabe. In sfarsit se opreste in bratele mele si ma intampina asa cum imi doream. Ii transmit cateva complimente. El se lasa purtat de genele mele lungi si cam atat, caci era prea  dimineata pentru vreun machiaj. Bine ca macar apucasem sa bifez spalatul pe dinti la ora aceea.

Copiii se aflau prin preajma

Acum intervine acel vocabular cenzurat intre adulti, parte pe care in mod normal nu ai spune-o in prezenta lor, sau o slefuiesti de nu se mai intelege nimic. Insa in acel moment am uitat ca e dimineata, ca gradinita nu asteapta dupa momentele noastre atat de rare, asa ca am rostit necrestinescul:

  • Iubitule, daca sare vreo fatuca pe tine?

Raspunsul lui nu este foarte important. Insa importanta a fost reactia copiilor. Dupa vreo 2 minute de reflexie in care se uitau nedumeriti unul la celalalt, cel mic de 4.5 ani spune:

  • Mami, dar ce, tati e trambulina? Cum sa sara cineva pe tati?

S-au despartit in urale de:

Pa boing-boing!

Acum asa se saluta la telefon.

Fantezia mea s-a dus. Doar cu vin mai pot construi una, asa cum scriam in 2017: Dar unde dragoste nu e nimic nu e

sursa poza

Share
/2 Comentarii/de

A venit vara. Gata cu sosete desperechiate, pana in septembrie

De obicei sunt destul de atenta atunci cand vine vorba de lucrurile copiilor. Cel putin incerc. Desi intentia exista, nu-mi iese niciodata la numaratoare, ce bag si ce scot … din masina de spalat. Ma refer in special la sosetele care acum sunt de 7 ori mai multe decat inainte. Nu stiu exact de cate perechi de sosete au nevoie copiii vostri, dar la noi asa pare. Oare cum se vede situatia cand ai 3 copii voinici? Oare aveti un sifonier doar al lor? Ma omoara curiozitatea.

Am atat de multe sosete incat o tura la masina de spalat le este dedicata in totalitate. Si dupa cum toata lumea stie, pardon, dupa cum toate femeile cunosc prea bine, intotdeauna ramai cu un manunchi de sosete care doar Dumnezeu stie cand si unde se vor regasi din nou.

Insa 3 membri ai acestei mandre familii de romani nu mai poarta podoaba vestimentara atat de mancatoare de energie in 3 anotimpuri din 4. De ce spun de energie? Pentru ca in afara de cea electrica, mai este si energia noastra mentala pe care o folosim intotdeauna pentru imperechiat un maldar de textile cu alt maldar de textile.

Lego?! HA!!

Sunt destul de sigura ca un barbat nu ar rezista la o astfel de munca de savant casnic. Ati vazut oare cate modele de sosete albe exista? Credeti ca un barbat ar face fata? Io i-as propune domnului sa nu mai faca atatea nazuri, pe motiv ca o soseta rosie i-a asigurat „pata” de culoare pentru intregul sezon. El habar nu are cu ce avem noi de a face.

Doamnelor, dar ce am sesizat!

Dragi mame suferinde, care empatizati cu mine si va regasiti in succinta descriere de mai sus, a venit vara. Vara copiii nu poarta sosete. Sotul mai poarta, nah. Omul e la birou si trebuie sa fie mai prezentabil si sa confere incredere. Eu si copiii insa, nu.

Cred ca ieri am cules de pe sarma ultima mare tura sosetareasca. Acum, in cosul de rufe, mai exista doar cateva razlete, pe care le voi impleti printre alte rufe. Cele culese de pe sarma insa, sunt inca pe o canapea mai putin folosita si presimt ca acolo vor sta foarte bine pana in weekend cand le voi trata ca o adevarata gospodina si mama responsabila.

Si totusi, unde dispar sosetele dupa ce intra in masina de spalat?

Ma intreb acum pentru ca iata, a trecut deja ciclul toamna, iarna, primavara si in continuare am un manunchi intimidant de sosete singure. Lasati intrebarile privitoare la sotul care intarzie pe motiv ca nu gaseste sosul ala pe care, cica, l-ai pus tu pe lista, lasati in pace soferii pe care nu ii intelegeti in trafic … dar unde, serios, unde se duc sosetele acestea? Ar trebui sa gasim macar scame in urma lor, nu?

A venit vara. Gata cu sosete desperechiate, pana in septembrie

Sursa poza

Sursa poza

Share
/0 Comentarii/de

Furtunile emotionale la copii si parinti, un eveniment marca Otilia Mantelers

Indiferent ca citesti MameNebune.ro de o saptamana sau de un an, cred ca ti-ai dat seama deja ca, desi multi ar asocia blogul cu unul de parenting, aici incerc alta smecherie. Aici accentul nu cade pe cum sa cresti copilul ci mai degraba pe cum sa te cresti pe tine, parinte, la varsta asta. Si uite asa te vei face mai mare si mai voinic, to’ma bun de tavaleala pentru meseria pe care ti-ai ales-o! Otilia Mantelers este deasemenea omul care propaga aceasta idee.

Caci ecuatia parentingului este mai folositoare cu susul in jos.

Este suficient sa afli raspunsul la intrebarea:

Dar tu cum esti? Ce te face pe tine autentica si fericita? Ce te misca pe tine, X-ulescu, in viata aceasta?

Atat.

Restul lucrurilor se vor aseza intr-un mod foarte normal si natural.

Dar ca sa ajungi sa raspunzi la intrebarea aceasta, ehei, dragii mosului, e nevoie de un exercitiu nemaincercat pana acum. Caci noi nu am fost invatati ca exista si aceasta lume. Foarte putini au avut acces la ea. Deci Mos Craciun exista cu adevarat, dar doar cei bravi vor da mana cu el :).

Otilia Mantelers promoveaza fix ideea aceasta – copilul este bine daca tu, parintele, esti bine.

Daca esti trista, copilul va simti. La fel si daca esti vesela, daca ai mintea in alta parte – ca orice femeie care tine in mana fraiele unei intregi familii – daca esti ingrijorata, deschisa, vesela sau pusa pe sotii.

Detalii despre evenimentul “furtunos” 

Notati in agenda si incercati sa nu ratati: pe 16 iunie, de la ora 10.00, la Rin Grand Hotel va avea loc acest eveniment experiential, despre cum se asculta emotiile in familie.

Evenimentul organizat de Parenting Academy le va aduce impreuna pe Ravid Aisenman Abramsohn, leader Hand in Hand Parenting din Europa, Asia, Africa si Orientul Mijlociu si Otilia, leader Hand in Hand Parenting in Romania. Ravid este de asemenea si leader-ul Otiliei de la Hand in Hand Parenting.

Deci cum arata concret conectarea cu copilul? Ce vei afla?

  • Cum sa ma joc? Ce inseamna concret sa intru in lumea copilului?
  • Ce fac cand plange? Dar cand are o criza de furie?
  • Cum inseamna concret timp de calitate?

Astfel, dupa expunerea celor 5 instrumente de ascultare, prin jocuri de rol cu participantii si prin intermediul exercitiilor doi cate doi, Otilia Mantelers si Ravid Aisenman va vor arata:

  • Cum se face si cum nu se face timpul special
  • Cum se asculta si cum nu se asculta un copil
  • Cum sa reactionezi si cum sa nu reactionezi atunci cand copilul plange, vorbeste urat etc
  • Cum sa stabilesti un parteneriat de ascultare cu alti parinti (unul din cele mai ajutatoare si vindecatoare instrumente care exista!)
  • Cum sa primesti atentie in viata ta si cum sa incepi sa te inconjori de oameni care se bucura de tine!

Ce vei invata la evenimentul Furtunile emotionale la copii si parinti?

  • Cum sa iti asculti copilul de-adevaratelea, chiar si atunci cand el nu iti povesteste despre viata lui
  • Neurostiinta din spatele jocului, a timpului special si a plansului
  • Cum sa folosesti timpul special in relatia cu copilul tau
  • Cum sa primesti plansul si crizele de furie ale copilului
  • Beneficiile ascultarii pentru tine, ca parinte
  • Cum sa primesti ascultare si sa asculti un alt parinte (parteneriatele de ascultare)
  • Cum sa introduci grija fata de tine in viata ta

Cred ca te-ai prins de ce am subliniat ultimele trei buleturi, da?

Despre Listening Partnership, Otilia Mantelers spune:

„Si pentru ca sufletul parintelui este atat de important, noi – ea impreuna cu Ravid – va vom invata sa faceti „Listening Partnership”, acele parteneriate de ascultare, in cadrul carora voi veti primi ascultare de o anumita calitate, o ascultare fara judecata, fara sfaturi, care va va permite voua sa fiti mai in contact cu voi insiva astfel incat sa le puteti oferi copiilor vostri mai multa iubire si mai multa conectare. Si voua insiva, desigur.”

Daca vrei sa afli mai multe, poti intra pe pagina de facebook a Otiliai. Ea are mai multe materiale video relevante

Pentru inscrieri insa, poti intra direct pe pagina evenimentului 

 

Share
/0 Comentarii/de

Ziua MEA speciala alaturi de marele blond de 4.5 ani

N-am fost in parcul de distractii, nu ne-am intalnit cu alti copii, nu l-am invatat nimic, insa a simtit totul.

In urma cu ceva timp, intrebam lumea pe facebook ce fel de hobby-uri mai practica. Postul a fost unul dintre cele mai comentate. Iata ca m-am gandit si eu, asa ca am decis oleaca. Printre preferintele mele se numara plimbarile prin oras.

Asteptam cu interes ca cei 2 prunci, marele blond de 4.5 ani si printesa cea delicata de 6.1 ani, sa creasca mai repede pentru a-i tenta cu aceasta pasiune destul de obositoare pentru ei. Si cum sunt bucuresteanca de loc, evident ca ador plimbarile prin Bucuresti. Pe vremea cand eram doar eu si tatal roditor, ne petreceam un concediu pe an in afara tarii. Programul era cu plecat la ora 11-11.30 si ajuns inapoi la hotel dupa 12 noaptea. Nu stiam niciodata unde vom ateriza cu exactitate si cat timp vom sta in acel muzeu, pe acel drum sau deal, in acea cafenea, restaurant sau ferma. Eram doar sentiment.

Acesta inca este motivul pentru care am refuzat cu incapatanare sa vad Grecia si Bulgaria, tari pe care le simteam a fi perfecte doar pentru iesirile cu viitorii copii. Parerea inca se mentine. De cativa ani am dat insa, Europa pe Bulgaria. Mai asteptam vreo 2 si abia apoi, reluam nebuniile de atunci, pentru inceput, la ralanti.

Pana atunci insa, imi raman plimbarile in superbul Bucuresti.

Noi, parintii, cream zile speciale alaturi de copil. Dar ce ar fi ca acea zi sa fie la fel de speciala si pentru noi?

Stiu, tu esti parintele iubitor si esti fericit atunci cand juniorul este fericit. Pana la urma, programul modificat in proportie de 90% fata de cel de inainte de copil, bugetul familiei indreptat majoritar spre nevoile lui, precum si lipsa ta continua de somn, toate graiesc aceleasi cuvinte – faci totul pentru ca el sa fie fericit. Iti tragi seva din grimasele lui jucause.

Atunci de unde acest termen de timp special, daca toti actorii jocului sunt atat de fericiti?

Daca e sa fi primit un banut de fiecare data cand am auzit intimitati calde ca: „nu rezist mai mult de 10 minute sa fac un lego” sau „gatim impreuna, cum sa nu, insa, nu mai mult de 15 minute”, acum va scriam din Maldive. Ei, exagerez putin, dar cred ca ati prins ideea.

Si iata cum apare acest instrument fantastic, despre care, din pacate, am auzit destul de tarziu. Parintele se conecteaza cu copilul lasandu-se in voia lui, iar acesta capata tot curajul lumii pentru ca primeste confirmarea Zeului sau.

Motivul nastrusnicei inventii cred ca se ascunde undeva in sinea noastra.

Nu rezonam intotdeauna cu mintea lor. Noi am avut alte copilarii. Ok. Mergem cu ei in parcuri, la piese de teatru, iesim alaturi de alti prieteni cu copii, dar ce ar fi sa le aratam mai mult din ceea ce (inca) ne place noua ?

Luni pe 28 mai am petrecut o zi speciala si foarte libera alaturi de marele blond de 4.5 ani, in propriul meu stil. Am incercat sa fac acelasi lucru si cu mandra fetita – 6.1 ani – si a iesit la fel de bine.

Am ajuns acasa rupti de oboseala dar mega satisfacuti, iar blondinul a declarat “sea mai fumoasa zi din viasa iui”. Pffff

Ce am facut?

Marele blond este fanul numarul 1 al metroului. Sunt sigura ca nu am surprins pe nimeni aici. Inteleg ca e fasciant pentru multi baietei. Prin urmare, am lasat masina in parcare si am purces la drum cu mijloacele de transport in comun. Doua statii de metrou i-au facut din start toata ziua mai buna, pentru ca, din nou, s-a imprietenit strengareste cu domnul conductor. Nu stiu cum reuseste.

Am ajuns la Universitate si am ales sa merg cu el in acelasi restaurant unde fusesem si cu sora’sa, cu o saptamana in urma. Special la acest restaurant fata de multe altele, este faptul ca de acolo se vede perfect Bucurestiul, fiind cea mai inalta cladire din zona. Stiu ca mai sunt si alte cateva zone panoramice in Bucuresti. Merita incercata oricare dintre acestea.

Pana sa urcam, i-am aratat de jos gura de metrou, Hotelul Intercontinental, Spitalul Coltea, dupa care le-a privit fascinant, la cei 4 ani si aproape jumatate ai lui, de la o inaltime uimitoare pentru el.

Pentru cei care cred, la fel cum de altfel am crezut si eu pana atunci, ca ar trebui sa detina o mica avere pentru un astfel de restaurant, voi spune si cat am platit: pentru un cappuccino si o limonada am scos din buzunar mai putin de 30 lei. Nu vreau sa dau numele restaurantului. Stiu ca exista si altele cu astfel de vederi, iar pretul poate fi verificat usor din tot felul de surse. Deci nu puneti stop prin prisma preturilor pentru ca s-ar putea sa fie o piedica falsa. 

De aici, am luat-o pe jos pana la Ateneul Roman.

Pe drum am cumparat o paine si o inghetata. Painea a fost pentru porumbei iar inghetata, evident, pentru superbul blondin. Aici am stat vreo 3 ore, timp in care a alergat descult prin toata zona. Da, am scapat fara capuse. Stiu. Sunt un parinte nebun de inconstient. A dat mancare la porumbei. S-a plimbat printre ei. A incercat sa ii prinda, sa ii imblanzeasca, sa ii mangaie. A gasit o gramajoara de grau de care a profitat simtind-o cu talpile, mi-a pus o sumedenie de intrebari, apoi a privit la tot ce se intampla prin preajma sau la tot ce nu se intampla, s-a patat cu inghetata, s-a plans ca il doare gatul, a ras o lume. A fost mai superb decat e el de obicei, iar lucrul asta nu credeam ca mai poate fi posibil :). 

De aici ne-am continuat pelerinajul, printre stradute inguste, presarate cu cladiri vechi si frumoase, galerii de arta si un mic parc. Fiind o zona mai putin frecventata de copii, a putut sa incerce cele 3 jucarii existente. A profitat de libertatea aerului.

Dupa inca vreo doua ore, am ajuns la Carturesti. Aici i-am citit doua carticele si si-a ales una pe care am luat-o cu noi acasa. Ne-am intors la Ateneu unde am comandat in cele din urma o pizza si o apa. Eram amandoi destul de lihniti de foame.

Aici am auzit fraza care inca imi gadila urechile: Mami, aseasta a fost sea mai fumoasa zi a mia.

Si uite cum in coltul ochiului s-a strecurat o lacrima clara ca o lumina, care strangea toata bucuria lumii.

L-am rugat sa mai repete de cateva ori pentru propria-mi placere. A sunat la fel de bine 🙂

Sursa poza

Share
/2 Comentarii/de